Prietenia

Hello dear friend

Totul a inceput cand eram copil…fiecare am visat la ceva. Mie imi mod sigur mi s-a indeplinit unul din miiile de visuri avute cu ochii deschisi. Am vrut sa am prieteni. Atunci nu stiam ce inseamna asta. Era colega de banca cu care ma jucam sau colegu din colt clasei cu care imi zambeam, sau poate oricine cu care vorbeam si nu ma certam. Trebuia sa fie perfect. Sa nu cumva sa ma supere ca se termina cu prietenia. Cu varsta am invatat ca un prieten te mai si supara, si nu e perfect, dar e ceva acolo care tot ramane. Prietenia.
Nu pot sa ii dau o definitie. Probabil in fiecare zi as putea sa am alta idee, o alta viziune, o alta conceptie. Dar tot ramane sentimentul. Un prieten adevarat este omul care:
- mi-a vazut si partile urate dar nu m-ar iubi fara ele
- desi se supara pe mine, ii trece, pentru ca stie ca nu o fac cu rautate, doar o dau putin in bara
- rezista cu orele sa vorbim si parca totusi nu ne saturam
- ma priveste in ochi si pricepe ca imi e prieten
- ma simte din prima secunda daca sunt suparata, fericita, dezamagita sau cu fluturi in stomac
- imi aduce lacrimi de ras sau de emotie
- nu tine cont de cate ori ne vedem pe zi sau pe an dar pretuieste fiecare secunda
- stie ca ma poate suna in orice moment al zilei sa-l ascult
- nu are nevoie de cuvinte pretioase si pretentioase ca sa stie cat de important este pentru mine
- ma sustine cand am dreptate dar imi spune cand gresesc
- imi adora nebunia in felul meu
- nu crede toate vorbele din „sat” si stie cine sunt
- imi schimba zilele banale in zile geniale
- ma ajuta sa faca insuportabilul, suportabil, doar pentru ca este acolo
- face parte din miile de amintiri ce nu pot fi cumparate
- are curaj sa viseze cu mine
- imi arata ca lumea e frumoasa in mod sigur cand e el acolo
- ma ridica, ma ajuta sa ma scutur de praf si ma pune sa tin capu sus
- doar printr-un simplu gest, rock’s my world
Lumea mea sunteti voi, toti cei care va regasiti aici.